Dobrovăț
mai puțin de 24 de ore de răsfăț.
tot aici, de Crăciun scriam: "...am trecut apoi pe la nașul de cununie al părinților mei, un bărbat in vârstă, rămas văduv. Ai mei aveau pentru el un pachet pentru Crăciun. O cămașă de bumbac gros și incă câte ceva.. Au ieșit cu toții din mașină(mama, tata și bunul) și-au strigat la poartă 'nașule! nene! măi Costică!' Trei drugi de lemn puși de-a curmezișul porții le-au mutat gândul. Au aflat mai târziu că este ingrijit de un frate care il incuie in casă pentru că mai vine câte cineva să il vadă și asta il supără foarte tare. Pe frate. Ai mei au presupus că este prost ingrijit și că ii este frică să nu se afle... După 2ore jumătate de plimbat prin sat, am ajuns acasă amărâți. Casele s-au dărăpănat, oamenii arată rău și nu se ingrijesc de gospodăriile primite de la părinți. Treaba pute, pe scurt. Bunicul este necajit. Facem un vin fiert, mâncăm niște cozonac și ne izolăm din nou in casele noastre cimentate."
Acum, primăvara, drumurile-s tot proaste, pământurile nelucrate.. doar că, odată ajunsă la ai mei in casă se desface raiul. Mereu.