Dupa o zi normală, că nu a fost chiar anostă.. cică eram exilați dintr-o lume fantastică, intrupați in noi cei de acum și trimiși intr-un oraș cam ca Bârladul să ne găsim un nou drum către o altă lume(?!?). Ce se poate intâmpla pe parcursul unei zile să te determine să visezi așa o prostie? Recapitulez: ieri am fost plecată mai toată ziua de acasă, cu treabă banală, seara am ajuns relativ devreme, m-am uitat un pic la protv la un nou serial(despre dans) și m-am culcat devreme .. deci nimic să te trimită la tărâmuri neștiute. Ei bine, ne-am trezit proiectați intr-un magazin cu gablonțuri in care eu și mama ne zgâiam la o vitrină in care trebuia să descoperim nu știu ce indiciu. Ne uitam la toate porcărelele alea, cercei de plastic, medalioane și inele și incercam să descoperim ceva. (cam ca in Fort Boyard, mai știi?) Cătam noi fetele ceva dar nu știam exact ce. Până la urmă, mama imi arată o bucățică de rășină albă in care se citea amprenta unei chei de desfăcut dozele. Am răcnit fericită: ASTA E!! oof..
Ieri la ora 19, spre marea mea surpriză am facut mai puțin de 20 de minute de la capătul lui știrbei până la universitate. iuhuu.