Nu sunt sigură că am scris vreodată despre cât de mult imi place calculatorul meu. Ei bine imi iubesc foarte tare calculatorul. Am avut un PC, in fapt il mai am dar, după ce a crăpat cu jumătate din dovezile vieții mele, am decis să il reneg. Cred că s-a intâmplat tuturor, clasicul crash după care rămâi tâmpit. Nu mai ai fotografii, nu mai ai muzici sau arhive de mailuri, lucrări. Vorbeși cu prietenul unui prieten care se știe că salvează destine, nimic nu merge, rămâi schilodit. Atunci Miloș spune că unui mac asta nu i se poate intâmpla, că macul e soluția la toate, e pilula miraculoasă, e paradisul. Te duci la magazinul de la gemenii sitraco și te intorci cu minunea milky white, se instalează, te inveți brusc să inchizi ferestrele din partea cealaltă, il găsești foarte atrăgător și ușor de folosit. Apoi ai dorința de a-l personaliza doar că mac-ul este atâ de sexi by its lovely self că e foarte greu să-i imbunătățești imaginea. Foarte greu. Eu nu m-am indurat să lipesc nimic pe el timp de 3 ani. Dar acum i-am pus jartea de dantelă de la Paris și-mi pare numai bun de tras in poză.
eh, voila!