Ce era verdele de paris? Era otravă sau un fel de apă tare? Când eram in școala generală auzeam despre colegii care dispăreau că au băut verde de paris. Mi se părea oarecum misterios, noi n-am avut niciodată în casă dar tot nu vedeam cum ai putea să confunzi o sticlă în care ții verde de paris (care cel mai probabil este chiar verde) cu orice altă băutură care se putea găsi prin apartamele noastre înainte de revoluție. Ce prostie! Nectarul e portocaliu, laptele e alb, de ce ai bea verde? Cum să nu observi? Neștiind la ce era folosit nu îmi dau seama nici unde putea fi depozitat. Sau poate era de fapt absint, atunci se explică. Când ți-e sete este posibil să te repezi în frigider mai degrabă decât sub chiuvetă. Poate colegii mei aveau vise cu Lautrec în cele 6 zile cât lipseau. Îmi pare totuși prea subtil să ajungi să spui absintului "verde de paris".
Pentru că s-a răcorit, bondarii din grădină se refugiază în garaj așa că de dimineață am făcut rost de niște insecticid, îmbuteliat într-o sticlă de Borsec de jumate. Mi-a fost înmânat cu precizarea: " 15 mililitri la un litru de apă. Ferește-te ca de dracu'." La nici 10 minute, după ce m-am fript cu un latte macchiato am luat o gură. O dușcă. Nu din sticla de Bucovina plasată pe scaunul din dreapta, ci din sticla de Borsec din portieră. Am scuipat imediat, mi-am clătit gura cu apă, cu săpun, cu apă de gură.. Acum paranoia mă face să simt tot felul de înțepături și apăsări, care în frunte, care în plămâni. N-are ce să fie... nu?
"..și, ce-ai mai făcut?
Păi am băut niște otravă."
Doar că a mea e rozulie.