Aseară, la o cârciumă polonă.
Dacă nu îti aduc mâncarea în 15 minute este automat din partea casei.
Dacă îti iei o carafă de vin primești încă una din partea casei.
Dacă vii dimineața cu o amendă de circulație, primești mic dejunul, nu-i așa, din partea casei.
Am fost acolo cu Stefan și Ognjen. Ne-am întrebat de ce Polonia decide să-l finanțeze pe Peter Greenaway în loc să-și anime propriile odrasle și dacă nu cumva este tot o parte a complexelor noastre de provinciali. Apoi am vorbit despre Mike Leigh pe care Stefan îl cunoaște personal și despre secrete și minciuni. Și despre old rockers, despre cum Andrzej Wajda se vinde aici cu 2 euro și despre regizorii români. Actori, mâncare, local designers, what makes a good strategy in promoting oneself, fake smoking, cât de bine și de organic poți să comunici la întâlnirile organizate de festival, despre how to mingle și despre cum se modifică aceasta disponibilitate in timp, etcaetera...
Apoi am stat într-o stație de metrou 20 de minute vorbind despre cuvintele comune polone-rumane-croate și am stabilit că "haide" este cel mai bun dintre toate. În metrou suporterii polonezi erau probabil la fel de beți și de fericiți ca și cei români.
Haide România!
Ah... da da da. Ce-am uitat: mă uit la ceas. Este 00:08 și spun asta cu voce tare. Stefan privește în gol o secundă, își răsfiră ghearele de ghitarist goth și spune: *It's one minute after James Bond.*