Soare în sfârșit. Duminică seara mi-am cunoscut colegii de juriu. Alexei e din Rusia și este regizor. Ieri i-am văzut ultimul film și m-am bucurat că mi-a plăcut. Nu-mi dau seama ce-aș fi putut face să evit o situație jenantă în cazul în care filmul era slab. Pavle este sârb, student la regie. Lukasz are vreo 30 de ani și este producător. Janusz are 60 și seamănă cu dom' profesor. Chiulește de la filmele pe care nu "trebuie" să le vadă și ne privește cu o anumită indulgență. Luni am început vizionările. Mă rog, am văzut filme încă de vineri dar de-abea acum suntem la 'lecturi obligatorii'. Am văzut un film estonian și unul belge care vorbesc despre societate, despre alienare, democrație și furie. Teme recurente. Câte au de exorcizat oamenii ăștia care fac filme, nu poate fi ușor. Apoi cel brazilian, cel danez, turc, neamț. Mor să povestesc dar am fost avertizată să nu scriu nimic despre filmele din competiție. Nu e carantină maximă și nici nu cred că se îmbulzesc să citească blogul dar odată ce s-a zis, zis rămâne. Altfel, îmi face plăcere să mă revăd cu oameni întâlniți la alte festivaluri. Par să fie cam aceeași oameni peste tot, mă rog, eu n-am bătut oricum prea multe dar se pare că e suficient pentru a-mi da seama. Altfel, îl văd în fiecare zi pe Trond Fausa Aurvaag, respectiv Den Brysomme mannen. După ce mi-am dat seama de unde îl știu mi-a părut rău că nu am cedat impulsului de a-l bate be braț respectiv felicita. Poate voi avea ocazia în zilele următoare.