Mama și bunica mea sunt născute în aceeași zi. Astăzi aniversează împreună 118 ani. LMAaa!
Ieri, cu o anumită ocazie, am ajuns în blocul în care am copilărit. Adică turnul de la Sala Palatului. Am urcat pe bloc și în mod cu totul surprinzător, terasa era deschisă. Cineva pusese rufe la uscat la nivelul etajului 16. Perspectiva este mult schimbată față de ce îmi aminteam, e mult mai înghesuit decât înainte, poate din cauza mașinilor. Era soare și frumos. Apoi am coborât la mine pe palier (stăteam la etajul unu) și am sunat la ușa apartamentului 6. Probabil păream un pic idioată, nu știu ce au înțeles băieții ăia. Doar că eu eram foarte emoționată, le-am explicat că apartamentul ăsta mi-a rămas înfipt în cap. Am fost fericită că m-au lăsat să intru din nou în "Camera Mare", camera mea cu birouaș cu blat de sticlă și canapele galbene. Bucătăria e de cel puțin două ori mai mică. Dacă mă visez ACASĂ, mă visez mereu în apartamentul ăsta.