Vorbesc la telefon cu mama. Au fost ieri la ortopedie la control (tata s-a operat la genunchi) și îmi povestește cum la ortopedie nu sunt scaune în sala de așteptare. Ce simpatic!
Și parcă totuși un pic absurd?
..noi ne mândrim foarte tare cu apa noastră."
Zice și bea cu poftă, și oarece ostentație, direct de la robinet.
...da, noi ne mândrim foarte tare cu filarmonica nostră. Este cea mai bună din lume." Adică și sala și muzicienii și într-adevăr, deși nu tocmai experimentată, pot simți dulceața unei acustici foarte bune. Apoi îmi aduc aminte că am văzut două filme despre Philarmonie în programul Berlinalelor din ultimii doi ani.
..iar filarmonistul nostru (Sir Simon Rattle) este the king of town". Este.
La fel de king of town este și banalul brezel pe care îl întâlnești expus cu egală mândrie și la metrou și la Philarmonie printre paharele de șampanie. M-aș mândri și eu dar nu știu cu ce să încep așa că tac chitic.
Se fălesc cu ușurință cu orașul, țara, regulile lor. Așteaptă la semafor cu minutele deși nu trece nicio bicicletă dar vara fac nudism prin parcuri. Ah, da.. am mai găsit ceva! În limba lor Soarele e fată și Luna e băiat. Die Sonne și der Mond. Și toate vacile au aceeași culoare. Ce prostie...