Stau cu Ioana într-un hotel micuț lângă port. Am ajuns ieri în Stockholm după oarece aventuri. Trezită la 2.52, am mers cu mașina până la Budapesta pe enșpe rute ocolitoare. În mașină, doi suedeji pe care îi cheamă Johansson și un neamț, producătorul unuia din filmele premiate la Palics. Johansson ăla tânar are vreo 16 ani, fumează ca șarpele și în consecință tușea de i se dezlipeau plamânii. Ah așa, că mi-am amintit, dați-mi și mie un mail cu o explicatie scurtă, de unde e asta cu șarpele, care șarpe a fumat primul și de ce. Ajunsă la aeroport cu 35 de minute înainte de decolare, i-am pupat tălpile în gând cui mi-a luat bilet la Lufthansa. Nu prindeam eu Stockholm via Munchen nici în o mie de ani dacă nu întâlneam bunăvoința germană. Îmi pare că Lufthansa are un regim special, nu știu ce alt operator ne-ar mai fi luat așa din scurt. Mă rog, am dormit pe ambele zboruri și m-am trezit deasupra fjordurilor. Data trecută când am zburat aici era înnorat și n-am văzut mare lucru, de acum era senin și foarte frumos. Stockholmul e prăfos și drăguț, are spații largi și oameni puțini. Toate fetele au picioare lungi și poartă pantaloni scurți. Toți băieții frumoși sunt gay. Mda, de menționat că "gay pride" la ei înseamnă inclusiv paradă militară, care să bordeze artificiile frivole de azinoapte, un pic diferit față de evenimentele de acasă. Altfel, am mâncat cei mai buni șrimși (și cele mai bune langustine, n.r), moule și heringi marinați. Fac plinul cu marine și vin acasă numai cu poftă de pepene roșu. Ușor de satisfăcut.