Mi-e dor de studioul meu din Mitte. Plănuiesc să mă întorc acolo la sfârșitul anului pentru o lună-două. Să mai ascult/învăț niște germană, să-mi cumpăr prostioare și să beau mojito cu colegii de clasă. Să hălădui prin muzee și stații de metrou și să mă îmbrac idiot, cu libertatea pe care mi-o dă o țară străină.
"1 Aprilie, BLN
Am lângă pat un buchet mixat. Frezii albe și cărămizii, lalele pitice și anemone albe șprițate cu ciclmen închis. Mirosul lor amestecat m-a tot înfiorat. Îmi amintea de ceva îndepărtat, imprecis. Ieri de dimineață m-am trezit știind exact unde am mai întâlnit mirosul ăsta. Un mix de elemente cu totul diferite.
Bunica mea avea în casă un televizor mare din ăla vechi, albnegru în cutie de lemn. Televizorul era așezat pe un dulap acoperit cu o față de masă mică, brodată de buna. În dulapul ăla ținea mărunțișuri și condimente. Înăuntru avea: un singur raft acoperit cu hârtie indigo, piper, zahăr vanilat, esență de rom, vopsea de ouă, ciocolată (dacă îmi aducea mama), cutii de chibrituri. Interiorul piperat-vanilat mirosea exact ca buchetul meu de pe noptieră. Bunica a murit de un an nou și cu ea s-au dus multe mirosuri pe care am să le tot țin memorate în rafturile mele.
Uleiul de păr. Avea părul lung și negru și nu îl vedeam decât o dată pe săptămână. Îl spăla, îl dădea cu uleiul ăsta migdalat și îl împletea, apoi îl înfășura strâns în jurul unui pieptene. Îl ascundea la loc sub batic.
Ceaiul de tei cu mentă. Știu, “ce poate fi mai simplu”, dar n-am să reușesc să îl fac niciodată la fel.
Țuica proaspătă, apoasă, călduță, de-abea picurată din cazan.
Șopronul unde ținea moara de crupe."