Printre oamenii care asteaptă vânzători, un bărbat de vreo 40 de ani. Un golan cum îi spune bunică-miu. Le ia femeilor găinile de sub nas. E mai sprinten de picior și care bătrânică mai vine c-o găină în plasă, e asaltată încă dinainte să pășească în târg. Așa a luat vreo trei păsări, cele mai bune, înaintea tuturor. Cât așteptăm să mai vină vreo vânzătoare stăm în ploaie. Ăla se laudă la noi că el nu mănâncă tataie mortăciune de aprozar, el le ia gâtu proaspete. Io frig cocoșu și-l mănânc așa bun, cu usturoi. Bea uischi cu redbul și se duce seara la discotecă. Eu mă dau mai într-o parte, stau după bunică-mea care când aude d-astea o ia la picior. Ăla nimic, vine dupa noi. Bunică-miu îi dă ghes. Păi și la fete ce le dai? Păi tot uischi zice deșteptu. Și cocoșu fără creastă. Râde ca prostu, n-are dinți pe margini. Se uită iar la mine și zice pe la spatele lu bunu: tatăl? Mă uit în doi peri, mă întorc la telefonul meu fără semnal și zic “nu, bunicul”. El zice: hai dă-mi repede numărul de telefon. Eu mă întorc cu spatele să o iau spre ai mei și zic “nidecum”. El: hai, ia-l pe-al meu, zic “nici nu poate fi vorba” și fug de sub respirația lui. Pfew... am scăpat nemăritată. E frig și plouă în continuare. Păsările sunt rare, mici, prost hrănite și foarte scumpe. Buna a adunat una cate una vreo 9. Șase pui, două gainușe și-un cocoș tânăr. Punem prada în portbagaj, mai băgăm doi pepeni și niște ardei și-o tăiem acasă unde ne îndopam cu varza și carne și brânză cu smântână. Și prune. E frig, sunt 13 grade. de-acum o să cam căutam soarele, zice el. A cam venit toamna, zice el.
va urma