Astăzi, moșu Culai, fratele bunicii vine și vorbește despre un cunoscut: “el nu prea judecă, bine, nici eu nu-s chiar calculator da la el drept nu prea merge.” Moșu Culai seamănă năucitor și cu străbunu și cu străbuna. Are pielea mai închisă, ca a lui și ochii în ape gri și verzi ca ai ei. Ca și-ai mei. Are riduri adânci și zâmbește acoperit. vine îmbrăcat frumos, cu cămașa albastră suflecată. Furnica îl latră ca pe ultimul dușman și îi atacă pantalonii. Moșu o înjură și-și scuipă-n sân iar eu și bunica râdem ca la teatru. Moșu Culai e unchiul care îmi spunea când eram mititică olteanco pentru că vorbeam mult și repede iar eu mă rățoiam la el, eu nu sunt olteanco, io sunt Alina. I-am făcut câteva poze dar mi-ar fi plăcut să îl am vorbind despre cai, în lunga lui discuție cu bunu. Se fură cai în Dobrovăț și-n Slobozia. Cică sunt unii care lasă bilete pe poartă “stai linistit că-ți vine și ție rândul.”