Varșovia. Am avut filmul în festival. Proiecție bună, într-o sală neașteptat de plină. Am prins orașul în toane mult mai bune decât anul trecut (când a plouat mereu) dar eu sunt consemnată la mobilitate redusă. Mă doare rău spatele de la mâna inertă, agățată de gât. În plimbarea de azi am ajuns în partea veche a orașului. M-am oprit la o terasă unde am mâncat tartar cu ciuperci murate și pâine de casă în timp ce în piață urlau imnuri catolice. Salvarea e aici și acum. Credință și victorie. Deși nu e chiar cald, sunt cozi interminabile la toate dughenele cu mașini de înghețată. Înghețatele sunt neverosimil de lungi și de cârlionțate. Toată lumea mănâncă. Dacă n-au cornete, au porumb fiert sau vată de zahăr sau niște covrigi mici și grași, ca niște gogoșele. Mămăile molfăie la țevi lungi de jeleu. Se găsesc de toate culorile și aromele și se vând la jumătate de metru. Isteria masticației de week end. Cuburi de nuga învelite în hârtie. Și peste toate, kebabi și wurști, beri, sticle cu apă și aleluia urlat cu stoicism. Mă prostdispun și o iau în pas bolnav spre hotel. Aici avem de azi o delegație internațională de misse adolescente. Turcia, Africa de sud, Polonia, toate scrise pe panglici purtate între sâni mai mici sau mai mari. Sunt foarte tinere, îmbrăcate cam la fel și machiate de seară încă de la 10 dimineața. Viermuie peste tot cu tocurile lor prost purtate și răspund la telefoane cu sonerii orientale. Azi am 28 de ani, o mână ruptă și hernie de disc, să mă scuzați dacă par o scârbă.