Afișez mâna ojată la degetele Mi și Sol. Am ieșit cu ea vineri pentru prima dată iar azi am văzut-o deja la altcineva. E amuzant uneori, alteori aș cere drepturi de autor sau măcar umor, cum zice cineva mai deștept decât mine.
Am întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Mi-aș fi dorit mult de tot să ne vedem într-un spațiu mai puțin concret decât cârciuma din parcul I.O.R sau laboratorul de chimie după care nu cred că ne-am dat în vânt vreunul dintre noi. Aș fi preferat ceva mai informal și mai în concordanță cu noi de atunci. Gândul că vom sta la masă-ntinsă cu platou rece îmi lasă pe cerul gurii un gust neplăcut de unt. Nu-mi dau seama dacă alegerea are legătură cu vârsta, dacă la 29 de ani nu te mai poți simți bine dacă în ecuație nu apare o friptură și-o roșie umplută. Era frumos să ne vedem pe la ateliere, să ieșim undeva să dansăm și să bem un vin bun. Vom vedea vineri. Sâmbătă, în schimb, spun crezul și mă lepăd de știm noi ce pentru Vladi, înconjurată fiind de către fetele mele prietenele mele. Iuhuu!!