Este de neexplicat cum imaginea construită cu efort, în timp, nu se lipește nicicum persoanei care îmi stă în față. Nu aveam așteptări, deci nu poate fi vorba de o dezamăgire, este însă o neconcordanță vulgară, care mă oprește să-mi ridic privirea. Obscenitățile spuse cu gingia dezvelită în semn de umor mă fac să tremur de indignare. Educația mă împiedică să răspund pe măsură, dar mă țin osoasă și demnă când, de fapt, simt nevoia să scuip și să plec. Povestesc celorlalți cu năduf. M-am băgat într-un proiect care sub pojghița unui act educațional ne-a amestecat pe toți într-o etuvă fizică dar nu numai. Intrebarea colegului "crezi că o să regretăm" a primit un răspuns imediat. Da.