Prima amintire despre socată este de la Iași. Verile le petreceam la bunica la Dobrovăț dar când mi se lungeau rău urechile și mi se făcea dor de mama, eram luată și distrată de Corina, la ea la Iași. Corina era mai mare cu 8 ani și avea camera ei. Asta pentru mine era o treabă destul de nouă. Corina avea camera ei, și în camera ei avea o trusă de machiaj care avea cel putin 36 de culori. Când scăpam în ele eram foarte aproape de pure bliss. Tot Corina îmi făcea un fel de cremă din lapte praf, mă ducea la grădina botanică și la profiterol. Corina m-a împins să fac o grămadă de lucruri și este într-un fel una dintre persoanele care m-a influențat cel mai mult în copilărie. Nu cred că am apucat să îi spun asta dar probabil o voi face. Mama mea făcea o grămadă de grozăvii dar nu mi-a făcut niciodată socată (nici nu cred să-i fi cerut) și făcea cu greu bezele. Probabil de-aia am rămas cu impresia că și socata trebuie să fie ceva foarte complicat. Asta e prima socată made by moi. A fost dulce și bună și m-a făcut fericită. Am plimbat-o până la mare și-am băut-o cu înghțituri mari.