Un domn ținea un șervețel suspendat cu două degete pe geamul mașinii lui enorme SsangYong. L-am urmărit cu atenție de la intrarea pe Căderea Bastiliei, și când în sfârșit i-a dat drumul pe geam, l-am claxonat prompt. Am ajuns în paralel cu el la semafor și i-am ținut cel mai politicos și mușcător perdaf. A fost nesimțit până la capăt. Se înroșise sub ochi de furie dar la sfârșit mi-a spus făcând pe nedumeritul "Adică eu am aruncat ceva pe geam!? Doaaamne sfinte!". Și-a făcut cruce și a accelerat. Mi-e ciudă că nu i-am reținut numărul. Aveam grozavă poftă să-l sancționez.

În parc am urmărit oarecum îngrijorați felul în care o femeie tânără arunca nuci într-un copac. Văzuse o veveriță și părea determinată să-i trimită
nuca vertical, pe lângă trunchi, pentru ca bestia să nu cumva să moară de foame.

Opriți pe o bancă de lângă ghereta cu suc am fost la 40 de centimetri de o creangă mare mare uscată care s-a desprins din copacul sub care ne așezasem. A căzut cu pârâit înspăimântător dar am scăpat.

Am revăzut Dog Day Afternoon și l-am găsit proaspăt și frumos. Mama a fost îndrăgostită de un singur actor. De Pacino.