Astăzi, în parcare la sală, era parcată o mașină albă. Nu o mașină, ci o Corvette. Are pe bot două stegulețe încrucișate și lângă ea, un nene. E întruparea pensionarului ăla bun, care udă florile și mângâie cățeii. Stă lângă Corvettă și clatină imperceptibil din cap. O atinge cu buricele degetelor pe fund și o apasă. O ciocăne ușor, ca pe un pepenaș minunat copt și clatină din nou. Stă acolo subjugat, cu sacoșa în mână și-mi dau seama că de mult n-am mai văzut atâta admirație în ochii cuiva.