Azi m-am trezit iar foarte devreme și-am avut parte de o dimineață lungă. Mai spăl vase, mai strâng rufe. Când mă așez, cel mai frumos soare iese prin ceață din spatele liceului și mă lovește drept în față. Strâng ochii de durere dar tot el îmi încălzește instantaneu osul frunții și-mi infuzează cea mai plăcută senzatie de liniște. Tot la capitolul sentimente amestecate, ieri, în timp ce-mi mâncam porția de supă de roșii pe genunchi, am realizat că seamană mult la gust cu supa mamei și asta mi-a dat instantaneu o păcănitoare mulțumire.
Recitesc și descopăr că asociez de multe ori mulțumirea, fericirea sau revelația cu pocnete mărunte sau cu mici explozii. Treaba e că toate se întâmplă să vină peste mine cu senzația pe care o aveam atunci când puneam calciu efervescent direct pe limbă. Închideam moale buzele și ochii și-l lăsam să-mi păcăne cu reverb în oasele capului.


Sigur, dup-aia ieșeam de unde stăteam ascunsă și pretindeam că am turbat.