Ierusalimul a fost o experiență nesperat de plăcută. Orașul, oamenii, mâncarea. Sarajevo iarăși, o plăcere să stai în partea veche și să te îndopi cu plăcinte cu carne și cu iaurt, să adulmeci aerul vesel otoman, conservat plăcut în cartierul mititel. Un sentiment de Ierusalim vechi redus la scară și poate de aia mai autentic decât în Ierusalimul însuși. O surpriză să vezi în continuare ateliere și meșteșugari, oameni care știu încă să facă pantofi și să împletească ciorapi, să bată ibrice și rășnițe. Fântâni cu apă rece, sarailii, moschee din care se cântă noaptea. În partea nouă, festival, nopți albe pe mijlocul străzii, fete frumoase și înalte care umblă pe tocuri și ziua și noaptea. Studenți, străini, forfotă.

La Breaza era la fel de cald ca la București.